Ion Antonescu, Hotel Marshal Garden: „Mișcarea și iubirea sunt cele mai bune medicamente”
02.02.2022
Articol de Mihnea Rasca
Sursa articol: https://elitaromaniei.ro/ion-antonescu-hotel-marshal-garden-miscarea-si-iubirea-sunt-cele-mai-bune-medicamente/
La aproape 72 ani, mareșalul turismului românesc rămâne motorul afacerilor sale. Ion Antonescu conduce operațiunile Hotel Marshal Garden și ale agenției de turism Marshal Turism, cu determinarea, corectitudinea și rigurozitatea neclintite în toți acești ani. O investiție 100% românească își deschide astăzi porțile și ne arată ingredientele succesului pentru un hotel de cinci stele de top din București.
Aș spune că destinul grupului Marshal a fost scris încă din anul 1950. Atunci, într-un sat din Țara Loviștei, între Vârful Negoiu și Muntele Cozia, județul Vâlcea, doi părinți cu numele de Antonescu își botezau fiul.
Astăzi, cunoscându-l pe Ion Antonescu al zilelor noastre, cred cu tărie că această asociere i-a făcut un foarte mare bine. Controversat sau nu, fostul prim ministru era un lider incontestabil, calitate lesne de sesizat în cazul interlocutorului meu.
Titlul onorific de „mareșal” cu siguranță l-a ajutat să se poziționeze corect în societate. Bineînțeles, au fost esențiale trăsături precum cele enumerate mai sus, dar și multe altele pe care le vom descoperi în continuare. Toate însă, adunate sub acoperișul unui apelativ măgulitor și binemeritat, i-au conferit un statut demn de o personalitate de seamă a turismului românesc.
Ion Antonescu și politica pașilor mărunți
Visul de a deține propriul hotel și restaurant s-a conturat încă din primul an de facultate. Atunci, proaspătul student la Cibernetică devenea, pe rând, ghid turistic, apoi șeful comisiei de turism din ASE.
După finalizarea studiilor, Antonescu s-a angajat coordonator ghizi turistici la ITHR București (Întreprinderea de Turism, Hoteluri și Restaurante). Avea în gestiune nu mai puțin de 250 ghizi, pentru care organiza cursuri de pregătire și excursii prin toată țara pentru ca aceștia să învețe despre specificul fiecărei zone.
Fiindcă a demonstrat seriozitate și eficiență, spre deosebire de colegii săi mai comozi, a preluat treptat noi și noi responsabilități. În preajma Revoluției, Ion Antonescu îndeplinea, concomitent, alte trei roluri: responsabil cu publicitatea, cu turismul intern, precum și responsabilitatea de a controla restaurantele, la nunți și botezuri.
<<Munceam cât patru și tot îmi terminam treaba mai repede decât toți colegii. Nu suportam birourile pline de hârtii și documente, la mine era mereu ordine și eram apreciat pentru asta. Eu am o vorbă, „bucură-te când vecinul nu muncește, ca să poți să îi iei locul”. A nu se înțelege greșit, consider că este în beneficiul tuturor să fim cu toții bine pregătiți, indiferent dacă vorbim de colegi sau concurenți.>>
Demonstrând minte ageră și atitudine proactivă, mareșalul era deja perfect pregătit pentru poziția managerială. Astfel, în ianuarie 1990, Ion Antonescu prelua conducerea instituției, fiind directorul general al ITHR București și având în subordine cei peste 7200 angajați în turism din capitală.
În mai 1991, șeful de protocol al Hotelului București a rezervat pentru Ambasada Franței Sala Polivalentă. Cu două săptămâni înainte de eveniment, s-a constatat suprapunerea cu un alt eveniment organizat de Parlamentul României, pentru Noua Constituție, astfel că francezii au găsit sala ocupată.
A doua zi, biroul lui Antonescu avea să fie asaltat de însuși ambasadorul Franței, însoțit de doi bodyguarzi.
„A țipat la mine, l-am ascultat liniștit, până când nu am mai suportat. M-am ridicat de pe scaun, am lovit cu pumnul în masă și l-am întrebat pe un ton răstit de ce țipa la mine, pentru că el nu este șeful meu. I-am cerut să înțeleagă că a fost un caz de forță majoră și că am fost nevoit să ascult de ordinele superiorilor mei. L-am întrebat, la dânsul în ambasadă, cine este mai mare, șeful de protocol sau ambasadorul? Răspunsul a fost că dânsul. Deci și în cazul meu, eu aveam răspunderea mai mare, nu șeful de protocol care nu m-a informat de acțiunea ambasadei.”
Nu era dispus să accepte insulte din partea nimănui, totuși a trebuit să suporte tot el consecințele. Relația cu Franța era importantă, iar situația avea nevoie de un țap ispășitor.
Atunci, prim ministrul Petre Roman, prin Ministrul Comerțului și Turismului Constantin Fota, i-a pus în vedere fie să accepte o poziție de director la o altă societate, fie să plece în străinătate la un birou de turism.
A acceptat a doua variantă, astfel că, pentru un an, a fost Reprezentant al Ministerului Turismului în Israel. A fost suficient pentru a se îndrăgosti de potențialul său turistic, dar și pentru a se trezi în el dorința de a le arăta și altora experiențele inedite oferite de Țara Sfântă.
Marshal Turism – cea mai de succes agenție a anilor 90
După doar un an, Ion Antonescu se întorcea în România, pentru a părăsi sistemul de stat și a-și deschide propria afacere. Marshal Turism a fost printre primele agenții private de turism, dar și poate cea mai de succes a anilor 90 – 2000.
Timp de 4 ani, Marshal Turism a fost singura agentie din România care oferea excursii de grup pentru Camera de Comert si Ministerul Comertului (pentru oameni de afaceri). Profitul se punea la păstrare, o mare parte îl vedem astăzi în Hotel Marshal Garden. Cealaltă parte se reinvestea, în sensul în care Antonescu a preferat să fie mereu în mijlocul acțiunii.
Dintotdeauna și-a făcut programul astfel încât să participe și să conducă grupurile oamenilor de afaceri în excursii. A fost ghid pentru toate grupurile sale și s-a asigurat că mereu existau activități distractive pentru clienții Marshal Turism.
Prin pași mărunți, perseverență și răbdare, a ajuns, iată, în doar 11 ani, cel mai important nume din turism. Se afla acum în poziția de a-și crea conexiuni valoroase, dar și dușmani cu interese meschine.
Pe site-ul personal al antreprenorului, regăsim o colecție impresionantă de impresii, oferite de-a lungul timpului de mari personalități ale României. Dintre toate, îmi povestește cu mândrie cum însuși Florin Piersic îl asculta fără să întrerupă, în excursia din Israel și în cea de la mănăstirile din Moldova, o mare dovadă de prețuire din partea renumitului actor.
În anul 2001, când a predat frâiele afacerii fiului său, Marshal Turism era de departe lider de piață. Următorul competitor avea o cifră de afaceri cu 50% mai mică.
Cum a ajuns Ion Antonescu secretar de stat în Ministerul Culturii
Și pentru că agenția putea funcționa și fără inițiatorul său, a venit momentul perfect ca mareșalul să influențeze turismul la o scară mai largă. Fără să intre în vreun partid politic, Ion Antonescu a primit propunerea unei funcții importante în Ministerul Turismului. A fost nominalizat de către Răzvan Theodorescu, unul dintre clienții loiali Marshal Turism, Ministrul Culturii după alegerile din anul 2000.
Îmi mărturisește că ar fi acceptat cu inima deschisă, dacă Ministrul Turismului nu ar fi fost Dan Matei Agathon. Știa că nu va putea niciodată lucra cu acesta, o relație disfuncțională în primul rând deoarece, opinează Antonescu, ministrul nu ar mai fi putut colabora cu el prin apropiere.
În schimb, a mers alături de Răzvan Theodorescu la Ministerul Culturii, un om a cărui probitate morală nu o putea pune la îndoială. La finalul mandatului, lui Antonescu i s-a pus eticheta de „primul om de la guvernare care dă banii, în loc să ia bani de la stat”.
Astfel, a reușit să identifice căi de comunicare cu mapamondul, pentru promovarea culturii și a turismului autohton. Poate cea mai importantă realizare este înființarea Clubului Diplomației Culturale, o întâlnire lunară a 35-45 de ambasadori, personalități culturale și foarte multe tinere talente, în total circa 100 de persoane. Toată cheltuiala de la restaurant, era suportată de el. Principalele obiective ale acestor întâlniri erau dezvoltarea de strategii culturale, descoperirea și promovarea tinerelor talente.
Tot pe banii săi, a organizat 5 excursii cu actori și interpreți de muzică populară, în țară și în Israel, de asemenea 4 excursii cu ambasadori străini acreditati în România.
La vremea respectivă, Ion Antonescu era cel mai invitat secretar de stat de către ambasadori, la tot felul de evenimente. Dintre aceștia, a fost invitat de două ori de ambasadorul Chinei la cină, o dată chiar cerându-i permisiunea de a prelua în țara sa ideea Clubului Diplomaților.
Nu în ultimul rând, Ion Antonescu a construit două biserici din temelie, pictate în frescă. Una dintre ele în anul 2003 a fost sfințită de Preasfințitul Teoctist, iar la inaugurarea acesteia au participat aproximativ 100 de mari actori.
Sigur că toate aceste eforturi financiare nu au rămas fără ecou și s-au concretizat, cum era normal, în publicitate pentru Marshal Turism. Mai important, însă, au pus cărămizi importante la temelia marelui său vis.
Ingredientele succesului pentru Hotel Marshal Garden
În anul 2012, Ion Antonescu deschide Hotel Marshal Garden, unul dintre primele hoteluri 100% românești de 5 stele din București. În competiția cu marile lanțuri internaționale, Marshal Garden are câteva atuuri, explicate chiar de către antreprenor.
În primul rând, trebuie să înțelegem că o afacere hotelieră de asemenea anvergură are succes doar dacă este gestionată de un expert în turism. Nu orice firmă de construcții își poate deschide un hotel, fiindcă în mod evident, o astfel de investiție presupune mai mult decât imaginația unui constructor.
Din călătoriile sale în peste 100 țări, Ion Antonescu a preluat tot ce a văzut mai bun și a implementat în hotelul său. Regăsim elemente unice, cum ar fi meniul a la carte pentru evenimente (nunți, botezuri etc), aerisire naturală la toalete sau culori vii în toate camerele. Antonescu a refuzat categoric maro-ul standard și „elegant” propus de designer și și-a dorit o identitate vie.
Marshal Garden nu iese în evidență prin opulența și luxul specifice competitorilor săi. În timp ce respectă standardul de cinci stele, hotelul e de apreciat pentru paleta cromatică, simplitate elegantă, ferestrele mari și senzația de „acasă”.
Este, poate, cea mai bună alternativă din București pentru un turist care dorește să încerce o experiență de cinci stele. În același timp, Hotel Marshal Garden are tot ce îi trebuie pentru a satisface gusturi dintre cele mai sofisticate: camere ultra-moderne, restaurant premium, priveliște spectaculoasă asupra orașului.
Totul a fost și este posibil fiindcă Antonescu e prezent în fiecare zi. Este mereu alături de angajați, îi inspiră, îi mobilizează să fie mai eficienți. Îi învață să fie rapizi, profesioniști, punctuali, să nu facă rabat de la calitate.
Aflăm cu această ocazie că cea mai importantă persoană dintr-un restaurant este responsabilul care face aprovizionarea. Dacă el nu-și face bine treaba, nu își cunoaște furnizorii, nu știe zilele când trebuie cumpărate produse proaspete, atunci bucătarul nu are cum să pună pe masă un meniu savuros.
Astfel de mici detalii fac diferența între un hotel de succes și unul mediocru.
Provocările anului 2022 în turism
De fapt, una dintre probleme e mai veche și îl macină de mult timp pe antreprenor. În călătoriile sale, Ion Antonescu a întâlnit mulți români angajați prin diverse hoteluri. Cu amărăciune recunoaște că, oricât și-ar dori, nu poate repatria pe nimeni, deși are mare nevoie de forță de muncă. Salariile și nivelul de trai sunt incomparabil mai bune în majoritatea țărilor europene.
Acum 5 ani am fost la Madrid și am stat la un hotel de 4 stele cu 350 Euro/noapte/cameră. Când am venit de la micul dejun, a sunat telefonul iar camerista m-a întrebat dacă sunt din România. Am întrebat-o ce salariu are, iar ea a raspuns 1600 euro net/lună. Atunci mi-am dat seama că românii nu se vor întoarce în România pentru că eu la 70 Euro/camera/noapte pretul la Hotel Marshal Garden nu am de unde să-i ofer salariul din Spania.
Din păcate, îi este foarte greu să mai găsească oameni buni pentru HORECA. Vestea bună este că se declară mulțumit de salariații actuali ai hotelului. În prezent, mai sunt trei persoane cu care a pornit la drum în 2012, deja pensionari. Sunt oameni care îi împărtășesc valorile și fac tot ce ține de ei să demonstreze, să îi mobilizeze pe colegii lor mai tineri.
Dacă în ianuarie 2020, Hotel Marshal Garden avea 83 angajați, doi ani și o pandemie mai târziu, numărul a scăzut la 56. Deși, cum ne așteptăm, au fost afectate grav atât cazarea cât și organizarea de evenimente, Antonescu a făcut tot ce a putut pentru a nu se folosi de tertipuri precum șomaj tehnic sau telemuncă.
Nici 2022 nu se anunță un an mai fericit. Lumea s-a obișnuit să se întâlnească online, călătoriile în interes de serviciu sunt tot mai rare. Concluzia?
E foarte greu să fii antreprenor în turism. Cu toate acestea, voi rămâne aici. Nu există activitate mai frumoasă ca turismul! Este cel mai răspândit hobby din lume, în aproape orice CV găsești călătoria menționată ca activitate de timp liber.
Ion Antonescu la 72 ani: Hotel Marshal Garden, mișcare și sănătate, istoria Bucureștiului
În toată această nebunie, mareșalul își păstrează cu strictețe obiceiurile. Se culcă în fiecare seară la 21.30, se trezește la ora 5.
Își începe ziua cu o oră de gimnastică, cu exerciții în sala de forță de acasă. Iese apoi în parcul Herăstrău pentru o tură sănătoasă de alergare. Fără excepție, în fiecare zi primăvara și vara, la ora 6 dimineața îl găsim pe aleile parcului!
Micul dejun e cea mai importantă masă. Rareori se întâmplă să mănânce seara ceva greu, aproape niciodată friptură de orice fel.
Nu a fumat niciodată, a luat toată viața maxim 100 pastile. A mâncat zeci de kg de semințe (nuci, migdale, etc), kg de miere. Face masaj de 2 ori pe săptămână, câte o oră și jumătate.
Acestea sunt doar câteva din motivele vivacității sale.
După micul dejun, se îndreaptă către hotel. Vorbește cu oamenii, verifică fiecare factură, fiecare produs din bucătărie, fiecare eveniment programat. Se ghidează după principiul „Cred, dar verific!”: are încredere în colegii săi, verifică însă totul, tocmai pentru a se asigura că aceștia sunt mai buni în fiecare zi.
În restul timpului, se documentează despre istoria țării, a Bucureștiului, a lumii. Îi place să citească, dar nu de pe calculator.
Când citește, în același timp trage o linie în dreptul paragrafului care este interesant, deci putem spune că atunci când citește și conspectează. O persoană de la IT scoate ce a conspectat, ca atunci când vrea să revină la cartea respectivă, să parcurgă doar părțile interesante.
Tot pe site-ul personal, regăsim toate cărțile din biblioteca personală, precum și documentarele vizionate de-a lungul timpului. Este o colecție impresionantă de titluri, utilă pentru oricine dorește să înțeleagă principalele momente istorice ale lumii.
Făcând abstracție de pandemie, este convins că turistului de capitală îi lipsește ceva. Se simte responsabil să dezgroape poveștile frumoase ale trecutului, astfel încât să satisfacă avidul de cunoaștere a culturii și tradițiilor.
Tocmai de aceea, va lansa o carte despre istoria Bucureștiului, menită să ajute diverse obiective turistice din capitală să se promoveze mai bine. Va fi un fel de tur al Bucureștiului cu casele trecutului, povestea lor și ce imobil ocupă în prezent terenul respectiv. Textele vor fi însoțite de fotografii care surprind în paralel casa veche și cea nouă.
Nu știe când va fi gata și mă asigură că e foarte mult de lucru. Bucureștiul este un izvor nesecat de astfel de istorisiri uitate. Îmi dă exemplul Hanului Neculcea, care în secolul XIX ocupa spațiul din centrul Pieței Victoriei unde astăzi se află clădirea guvernului.
În două ore cât am stat de vorbă, antreprenorul din fața mea nu a răspuns la niciun apel telefonic. I-a răspuns expeditiv unui coleg, care a intrat peste noi cu o intrebare aparent urgentă.
O singură dată s-a întrerupt, interesându-se de un email pe care îl aștepta. Consider că acest respect acordat interlocutorului, indiferent cine ar fi el, este o dovadă de moralitate pe care nu ar trebui să o dăm uitării.
Chapeau bas, mareșale! Sunteți un exemplu rar despre cum ar trebui să ne trăim viața, indiferent de generația din care facem parte!