Lucian Avramescu
5 mai 2014
Il stiu de multi ani pe valceanul Ion Antonescu, o vreme ministru adjunct al Culturii. Are o varsta pe care nu i-o stii niciodata, pare mereu in vana, alearga dimineata in Herastrau (singurele momente in care nu raspunde la telefon!), conduce una dintre cel mai bine articulate masinarii turistice inventate dupa 89, botezata de el Marshal Turism, ca o ironie onomastica. E singura mare firma privata de turism care organizeaza de cateva ori pe an deplasari in grup in Israel. Cei care l-au insotit depun marturie asupra regalului condensat intr-o asemenea deplasare, avandu-l ghid si profesor de istorii antice si religii multiple pe chiar Ion Antonescu, patronul firmei cu care, de cateva ori, mi-am simplificat si eu corvoada unor concedii in strainatate.
Acum cativa ani, Ion m-a invitat sa merg cu el intr-o excursie de o saptamana in Israel. Am fost, zic, de mai multe ori in Israel. Multumesc! Am parcurs traseul biblic, m-am inchinat la Sfantul Mormant, am fost la Nazaret in atelierul de tamplarie al lui Iosif si in Biserica Nativitatii din Bethleem. De doua ori am fost invitat de Ministerul de Externe israelian, am facut interviuri cu actualul presedinte care atunci era ministru de Externe, Peres, cu Bibi Netanyahu, azi premier, intr-o cafenea. Ce sa mai vad? Cand Radu Vasile, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, era premier, i-am turnat apa pe cap din apa Iordanului, ca hagiu, si i-am spus sa-mi zica nasule, fiindca eu mai trecusem pe acolo. Un fost mare ziarist, Avinoam Bar Josef, azi presedinte al Institutului Mondial Evreiesc, mi-e prieten apropiat, am fost la el, la Ierusalim, a venit cu copiii lui la Sangeru. E nascut in Romania. Ce sa mai aflu? Traseul crestin il stiu ca-n palma, am fost si am scris despre Muzeul Holocaustului si despre acel muzeu-rugaciune al copiilor ucisi in crematorii, poate cel mai cutremurator loc pe care l-am parcurs, avand in minte lagarele mortii din Polonia pe care le-am vazut tanar. Ce sa mai vad? Prietenul meu din Israel, Avi, m-a invitat si in aceasta vara la el sub amenintarea ca nu mai calca pe la mine daca-l refuz. Ieri m-a sunat din Washington. Vii? Daca nu vii… stiu, nu ma mai vizitezi nici tu in veci! Vin, am zis.
O iau pe Ana Luciana, copilul meu cel mic, singurul care n-a vazut tara Sfanta. S-o vada la sase ani. Merita. Am incercat, fara succes, in ziua dorita de mine, o rezervare la El-Al, compania aviatica israeliana. L-am sunat pe Ion Antonescu. Ai vreo idee? Am. Cu conditia sa mergi in grupul meu. Asa a ramas. M-am apucat de citit site-ul unde anunta deja cunoscutele deplasari in Israel. Am lecturat inteligente marturii de la calatori cunoscuti, chiar celebri, care au beneficiat de uzina turistica a lui Antonescu. Radu Beligan povesteste minunea de a merge, pentru a cincisprezecea oara, in tara Fagaduintei, convins, dupa ce vazuse de 14 ori Israelul, de amicul nostru comun. Actori, vedete, poze, lectii despre trecut, civilizatii antice. Cate ironii comite soarta! Ce inseamna paradoxurile onomastice in istorie: sa te cheme Ion Antonescu si sa te ocupi de vizitat, cu mii de crestini romani anual, tara evreilor, sa devii specialist pasionat al istoriei acestui taram, e ceva!
https://jurnalul.antena3.ro