Cum o duceti ca particular, domnule Ion Antonescu?
Mult mai bine ca la stat, pentru ca muncesc de placere si muncesc pentru mine.
Munciti de placere, munciti pentru dvs. dar vad ca nu uitati niste lucruri pe care le-ati facut cand erati secretar de stat si va daruiti o parte din produsul muncii dvs., din banii dvs., oamenilor de arta. Ce se intampla?
Se intampla un lucru pe care trebuie sa-l inteleaga orice roman: au fost vremuri foarte grele inainte de Revolutie si singurii care ne-au mai tinut intr-o stare de fericire au fost marii nostri actori, marii nostri cantareti, pentru ca ei ne-au dat ce-au avut mai bun. Acum, a venit momentul ca si noi, cei care am beneficiat si beneficiem in continuare de opera lor, sa-i recompensam. Nu este lucru mai frumos decat acela de a citi pe fata omului faptul ca l-ai putut face fericit. Ei ne-au facut pe noi fericiti, si ne fac, si mi-a venit si mie randul sa-i fac pe ei fericiti. Este o chestie de bun-simt. Cam asa ar trebui sa gandeasca toti oamenii cu bani, ca trebuie sa dea si ei, sa-i faca pe altii fericiti.
Este adevarat ceea ce spuneti, dar nu este costisitor?
Mi-a placut ce a spus odata cineva, ca nu mi-ar placea sa trec pe langa un cimitir si sa vad scris pe placa faptul ca acolo zace cel mai bogat om din acest cimitir. Pentru ca ce faci, de fapt, cu banii? Ii lasi si-i folosesc altii? Parerea mea este ca e bine sa dai, atata timp cat esti in viata. La cate tragedii se intampla, nu e pacat sa se spuna despre tine ca ai avut si n-ai dat nimanui nimic? Eu sunt adeptul ajutorarii omului atunci cand are nevoie, pentru ca dupa ce nu mai are nevoie, degeaba il mai ajuti.
De cand nu mai sunteti ministru?
Din 29 decembrie.
Trebuie sa multumesc tuturor celor care au contribuit la aceasta organizare: toti prefectii judetelor prin care am trecut, de Iasi, de Botosani, de Suceava, de Neamt si de, asemenea, primarilor localitatilor prin care am trecut, pentru ca au declarat zilele lucratoare in care am fost acolo zile de sarbatoare, pentru ca toata suflarea locurilor a venit la aceste manifestari. A fost extraordinar si ne-am incarcat de energie, in aceste 5 zile, cand vedeam atata fericire si la marii cantareti, dar si la locuitorii oraselor, pentru ca puteau sa ii vada si sa stea de vorba cu acesti mari artisti. A fost ceva cu totul deosebit, emotionant.
Cati artisti ati invitat la aceasta excursie?
Initial, a fost o lista de 100, dar au raspuns prezent peste 30, restul avand diferite motive pentru care nu s-au prezentat. Oricum, eu mi-am facut datoria de a-i invita.
Aveti lista lor?
Cateva nume mari si foarte dragi mie ar fi: Dumitru Farcas, Sofia Vicoveanca, Ioana Calota, Achim Nica – un nume pe care nu l-am cunoscut pana acum -, Veta Biris, Maria Butaciu, Florica Duma, Viorica Flintasu, Elena Merisoreanu, Valeria Peter-Predescu, Nicolae Sabau, Dumitru Sopon, Gheorghe Turda, Florica Ungur, Florica Zaha, Margareta Clipa, Daniela Condurache, Cornelia Ciobanu, Angela Moldovan, Stefania Rares, Mioara Velicu, Floarea Calota, Maria Carneci, Tita Stefan, Elisabeta Turcu, Ionela Prodan, Gheorghe Rosoga, Angelica Stoican, Elena Roizen, Aneta Stan, Traian Jurchelea, Ana Pacatius, Simion Pop, Nicoleta Voica, Dumitru Zamfira. Au fost prezente absolut toate zonele tarii, Moldova, Oltenia, Transilvania, Banat, Dobrogea.
Si dvs. ati platit tot, drumul, cazarea, masa, spectacolele?
Absolut tot.
Ce spectacole?
La Suceava a fost Ansamblul “Ciprian Porumbescu”, care a dat un spectacol de aproximativ 4 ore, a fost un spectacol maraton, a fost o atmosfera incendiara, un spectacol de muzica, dans, poezie. Dar nu numai la Suceava s-a intamplat asa, am fost si la Piatra Neamt, unde a venit marea noastra actrita, Draga Olteanu Matei impreuna cu o formatie de muzica populara, cu dansatori care se imbracau in functie de zonele din care veneau cantaretii de muzica populara. Au fost seri de neuitat.
Cat a durat programul turistic cu cantaretii de muzica populara?
Ca de fiecare data, 5 zile. In celelalte, plecam miercuri dimineata si ne intorceam duminica seara, iar acum, am plecat luni dimineata si ne-am intors vineri seara.
Care au fost punctele de frumusete ale tarii care i-au emotionat cel mai mult pe artisti?
Nu pot sa spun ca n-a fost frumos peste tot, dar cele mai vii momente pe care le-au trait ei au fost la Bojdeuca, unde am stat aproape 2 ore, la Ipotesti, la Eminescu, am stat 3 ore.
Ce s-a intamplat la Ipotesti?
S-au recitat poezii de Eminescu, s-au cantat cantece pe versurile lui, s-au dat diplome, au fost formatii de copii care au dansat, a fost foarte frumos. La fel, a fost si la Ciprian Porumbescu, unde s-a revarsat satul si unde a fost o multime de oameni si de copii care ne asteptau cu calareti. Peste tot unde am fost, ne-au asteptat cu mese intinse, fiecare incerca sa aduca tot ce a avut mai bun, cozonaci, dulceata, placinte. Foarte frumos! Totul a fost iesit din comun, pentru ca unii dintre artisti spuneau ca n-au fost in multe din aceste locuri, iar dragostea cu care au fost intampinati nu se poate povesti. Nici macar filmele facute nu pot reda atmosfera si modul de primire din aceste minunate asezari. Trebuia sa plecam din fiecare loc in care eram, pentru ca primeam, telefoane de la primarii din alte locuri, care ne intrebau cand venim, pentru ca sunt copii care asteapta, oamenii care stau acolo ca sa ne intalneasca.
De ce toate acestea, domnule Ion Antonescu? Care este mobilul acestor actiuni? Ce va impingeti sa faceti asta, din moment ce acum nu mai sunteti om politic?
Toate astea pentru ca mie mi-a placut ceea ce scrie in Biblie. Fericit este acela care poate sa faca pe altul fericit. Nu stiu cati oameni din Romania au trait momentele de fericire pe care le-am trait eu, cand ii vedeam pe oamenii din locurile prin care mergeam cat sunt de fericiti. Este ceva inaltator.
Asta e ceva rar in viata noastra.
Asta este si parerea mea, ca, de obicei, atuni cand unii – cam 90% – nu sunt multumiti de ceva, se apuca sa critice si sunt foarte putini cei care multumesc atunci cand primesc ceva.
A existat vreo problema politica la cineva dintre cei cu care ati conlucrat?
Deloc nu s-a discutat politic, si sunt convins ca peste tot erau primari de toate culorile politice, dar nicaieri nu s-a pus problema din punct de vedere politic. Nu s-a facut politica deloc.
Si asta a ajutat la armonie?
Da, dar nu mai atat, trebuie sa recunosc ca si mie mi-a fost putin frica, pentru ca stiu ca sunt mici conflicte politice si intre cantareti, dar, din contra, s-a creat o asemenea atmosfera inact toti erau veseli, au armas prieteni, multi dintre ei nu se vazusera de ani de zile si a fost o atmosfera de familie, iar eu, fiind tatal lor, eram cel mai fericit. S-au comportat ca niste copii de exceptie si, peste tot, toti au luat diplome, nu am avut nici un copil repetent.
Tocmai ma gandeam, zilele trecute, cat de fericiti sunt copiii care n-au grija painii, a chiriei, a angaralelor de fiecare zi si lasa totul pe seama parintilor.
Mi-au scris acesti oameni si artisti, ca nu cred ca le va veni si lor randul sa fie fericiti si ca nu vor uita toata viata ceea ce au simtit in aceste 5 zile. Am putea spune ca acesti artisti au mai fost in locurile astea, dar nu le-au vazut-o niciodata, pentru ca, fiind in turnee, erau pe fuga si nu au avut timp.
Am zis ca, in aceste 5 zile, artistii nostri sa nu fie obligati sa cante si sa nu faca nimic decat sa se simta bine.
De cantat cred ca au mai cantat ei pe drum.
Au cantat, pentru ca trebuia sa se creeze o atmosfera placuta.
Din perspectiva acestui serviciu pe care-l faceti de bunavoie, obstii artistice romanesti, sunteti un om fericit.
Pentru anul viitor, mi-am propus ca oamenii de stiinta care au fost uitati, academicienii, cei care iau premii peste tot in lume, sa poata simti, din partea mea, o bucurie. Pentru alti ani m-am gandit sa realizez acelasi lucru cu sportivii de performanta. Pentru Dobrin, de exemplu.
Va decontati amintirile. Pe scurt, cum mai e tara? E frumoasa?
Pot sa va spun, pentru ca tocmai am calatorit in tara, dar si in lume, Romania este o tara de exceptie. Este pacat ca nu este cunoscuta. Poate ca si acesta a fost un motiv de a aduce in memoria vizuala a romanilor Romania, pentru ca merita sa fie vizitata. Cel mai frumos compliment pe care l-am primit a fost acum 3 ani, dupa ce am facut prima excursie cu marii actori, angajatii mei care erau obisnuiti sa plece in strainatate, ci in tara, pe la manastiri, iar anul trecut am facut 3 excursii – pentru ca nu puteam merge cu toti deodata, cu toti salariatii, sa vada Romania. Am 80 de salariati.
Ce necazuri aveti?
Deocamdata nu ma pot plange, pentru ca sunt o fire lupatatoare si rezolv orice problema.
Totusi ce probleme aveti?
Una singura, cu Justitia romana, si este ceva ce ma deranjeaza, pentru ca in Constitutie scrie ca “Nimeni nu este mai presus de lege”. Totusi, in Romania, exista o categorie de oameni mai presus de lege. Aceia sunt judecatorii care, chiar daca gresesc, nu sunt trasi la raspundere si eu asta nu inteleg! De ce?
Ce s-a intamplat?
Am o mare disputa cu domnul Caramitru si i-am spus ca eu vreau sa fac lumina, sa existe transparenta vizavi de modul cum sunt cheltuiti banii primiti de la UNITER – si credeti-ma ca e vorba de miliarde. In 2003, a primit de la Ministerul Culturii peste 5 miliarde pentru diferite actiuni, plus taxa de timbru vreo 3 miliarde, plus consolidarile, sunt vreo 10 miliarde, iar eu pot demonstra ca acesti bani nu au fost cheltuiti cum trebuie si exista documente in acest sens. Eu am aratat treaba aceasta in Justitie, si Justitia tot pe mine ma condamna. Incredibil! Ba, mai mult, in prima faza, castig la Bucuresti, apoi se stramuta procesul la Brasov, pe motiv ca avocata mea, Carmen Popa, este sotia procurorului Dan Popa. Dar jumatate din avocatii din Romania sunt casatoriti cu oameni din Justitie. Si atunci, jumatate din ei n-ar mai trebui sa judece in orasul de resedinta? Si la Brasov, normal, cu pile, se castiga, dar voi merge la Strasbourg si voi demonstra ca eu n-am facut nimic. Domnul Caramitru a scris ca a obtinut suma, n-a spus ca n-a primit suma, dar pentru asta, sa fiu eu condamnat pentru calomnie? Eu nu l-am calomniat, eu am scris exact ce a spus dansul, ca “ca a obtinut suma”. Trebuia sa demonstreze ce a facut cu acei bani. Din pacate, nu i-a primit, dar asta pentru ca nu vrea sa faca licitatie pentru casa, pe terenul pe care l-a obtinut gratis de la stat, pe 49 de ani, un teren in valoare de aproximativ 20 de milioane de euro, o casa cu 20 de camere. Asta nu este investitie, dar cine pune mana pe un astfel de teren, este un om bogat.
A.P
Revista Flacara – Ion Antonescu ii face fericiti pe artisti
13
aug.